← Blog

Am măsurat 29 de ani de recolte în 41 de județe. Banii nu sunt în anul bun — sunt în cel prost

Ilustrație generată cu AI: sol agricol uscat și crăpat, cu o cultură de păioase

Cea mai mare parte din ce se vinde în agricultura de precizie vorbește despre același lucru: mai multă producție. Cu câteva procente. În fiecare an.

Am pus întrebarea altfel. Am luat producțiile oficiale INSSE pentru toate cele 41 de județe, între 1997 și 2025, și le-am pus lângă înregistrările zilnice ale stațiilor meteo ANM din aceeași perioadă — 1,4 milioane de zile de măsurători, de la cele 129 de stații situate sub 600 de metri altitudine. Nu ca să aflăm cât se câștigă într-un an bun. Ca să aflăm cât se pierde într-unul prost.

Cifra ne-a surprins și pe noi.

485 €/ha. Și vine unul din patru ani

În județul median al României, cel mai slab an de porumb din ultimii 29 pierde 485 € pe hectar față de un an normal. Pe o fermă de 100 de hectare înseamnă aproape 48.500 €. Pe 200 — aproape 97.000 €.

Grafic cu 41 de bare, câte una pentru fiecare județ, arătând pierderea în euro pe hectar în cel mai prost an de porumb din 1997–2025. Ialomița pierde cel mai mult, 776 €/ha; Maramureș cel mai puțin, 166 €/ha; mediana este 485 €/ha.
Fiecare bară este un județ. „Anul normal” este mediana proprie a județului pe cei 29 de ani, iar „anul prost” este cel mai slab an al lui. Producțiile: INSSE TEMPO, AGR110A. Preț: 201 €/tonă.

Graficul este important pentru un motiv anume: 485 € nu este un caz extrem ales cu grijă. Este mijlocul distribuției. Chiar și județul cel mai puțin expus din țară — Maramureș — pierde 166 €/ha în anul lui cel mai prost, iar jumătate dintre județe pierd peste 485.

Nu e o simulare. Sunt ani cu nume, pe care mulți fermieri și-i amintesc:

Județ An normal Anul prost Pierdere
Ialomița 4,29 t/ha 0,42 t/ha (2007) −90%
Prahova 3,80 t/ha 0,28 t/ha (2024) −93%
Buzău 3,59 t/ha 0,25 t/ha (2022) −93%
Călărași 4,19 t/ha 0,70 t/ha (2007) −83%
Giurgiu 3,80 t/ha 0,35 t/ha (2000) −91%

Și nu sunt evenimente rare. Din 1.186 de ani-județ analizați, 288 au fost sub 80% din normalul propriu al județului — unul din patru. Mai grav: am găsit 51 de serii de doi sau mai mulți ani proști la rând, cea mai lungă de șase ani.

Un an prost se trece din rezerve. Doi la rând sunt cei care închid ferme.

Ce se poate apăra cu apă — și cât anume

Aici datele devin foarte concrete, pentru că am putut măsura, județ cu județ, cât valorează un milimetru de apă în iunie–iulie în fiecare loc. Nu o medie națională, ci panta reală dintre ploaia din fiecare vară și recolta din fiecare toamnă, pe 29 de ani.

Grafic cu bare pereche pentru zece județe: pierderea în anul prost față de cât din ea poate recupera irigarea. Tulcea 89%, Teleorman 52%, Constanța 49%, Galați 44%, Buzău 41%, Vaslui 37%, Dolj 36%, Călărași 34%, Vrancea 34%, Arad 34%.
Bara deschisă este pierderea din anul de criză; bara aurie este cât recuperează o udare de 60 mm în iunie–iulie, la panta măsurată local. Doar cele 31 de județe pentru care modelul acceptă o pantă stabilă pe ambele jumătăți ale seriei.
Județ Pierderea într-un an prost Cât recuperează irigarea
Tulcea 474 €/ha 422 € — 89%
Teleorman 633 €/ha 326 € — 52%
Constanța 567 €/ha 277 € — 49%
Călărași 702 €/ha 241 € — 34%
Brăila 732 €/ha 157 € — 21%

Cifra care contează aici este a doua coloană, și e mai modestă decât se așteaptă lumea: în Tulcea, județul cel mai bun din țară, o udare de 60 mm bine plasată poate acoperi până la 89% din pierderea unui an prost. În Teleorman și Constanța, în jur de jumătate. Irigarea nu anulează un an catastrofal — îl face suportabil. Cifrele sunt estimări din date măsurate și trebuie citite ca o limită de sus, nu ca o garanție. Pentru porumb am detaliat cum se stabilește norma de udare, iar calculatorul nostru vă arată în câteva minute ce echipament și ce abonament i se potrivesc fermei dumneavoastră.

Observați însă coada graficului. Sub Călărași, procentele scad repede — la Brăila apa acoperă 21% din pierdere, iar mai jos și mai puțin. Irigarea nu este un răspuns universal nici măcar în sudul țării. Depinde de cât de tare limitează apa cultura în locul acela, iar asta variază enorm între județe vecine.

Dar atenție la ce nu rezolvă apa.

2024 a avut mai multă ploaie decât 2025 — și o recoltă mai proastă

Este perechea de ani pe care o ține minte toată lumea, și merită privită cu atenție. În vara lui 2024 a plouat în iunie–iulie mai mult decât în 2025: 115,7 mm față de 96,2 mm. Și totuși recolta de porumb a fost mai slabă — 0,76 din normalul județelor, față de 0,93 în 2025 (cifra INSSE pentru 2025 este provizorie, iar Eurostat publică deja pentru 2025 producții medii mai mari, deci 0,93 este probabil subestimat).

Prima explicație care vine în minte este căldura: 46 de zile peste 32 °C și 19 zile peste 35 °C în 2024, față de 31 și 11 în 2025. Polenul de porumb își pierde viabilitatea peste 35 °C, iar peste 38 °C poate muri — asta se întâmplă și pe un câmp irigat.

Dar dacă ne oprim aici, tragem concluzia greșită. Uitați-vă la când a plouat: diferența dintre cei doi ani vine în întregime din iunie (60,8 mm în 2024 față de 16,9 mm în 2025). În iulie — luna în care porumbul înflorește și în care se decide numărul de boabe — situația se inversează: 55 mm în 2024 față de 79 mm în 2025. 2024 a primit apa cu o lună prea devreme și apoi a copt în plin polenizat. Nu a fost un an cu apă și fără noroc; a fost un an cu apa în luna greșită.

Am verificat apoi dacă perechea 2024–2025 spune ceva general, pe toți cei 29 de ani. Anii de mai jos sunt ordonați după ploaia din iunie–iulie, de la cel mai uscat la cel mai ploios:

An Ploaie iun–iul din care iulie Zile >32 / >35 °C Recolta față de normal
2022 81 mm 43 28 / 8 0,95
2012 84 mm 36 42 / 18 0,58
2007 91 mm 44 29 / 13 0,45
2025 96 mm 79 31 / 11 0,93
2024 116 mm 55 46 / 19 0,76
2017 154 mm 87 27 / 8 1,57
2021 155 mm 63 23 / 6 1,44

Două lucruri se văd imediat. Anii fierbinți cu ploaie — 2017, 2021 — sunt ani record. Și anii fierbinți sunt aproape fără excepție anii secetoși: pe 29 de ani, zilele peste 32 °C și ploaia din iunie–iulie au o corelație puternic negativă (între −0,6 și −0,7, după cum se construiește calculul). Din datele pe județe nu putem separa efectul căldurii de cel al apei, pentru că natura le trimite împreună — iar unde le-a trimis separat, apa a câștigat.

Ce putem spune cinstit este altceva: apa nu anulează valul de căldură, dar îl atenuează mult. O cultură care transpiră se răcește cu câteva grade sub temperatura aerului, iar seceta la înflorit — nu căldura singură — este ceea ce transformă o săptămână caniculară într-un știulete gol. De aceea cine vinde irigația ca răspuns la orice vară grea vinde jumătate de răspuns: cealaltă jumătate este momentul — apa în iulie, nu în iunie.

De aceea sistemul nostru nu urmărește doar umiditatea solului, ci și valul de căldură, deficitul de presiune a vaporilor și stresul termic sever — trei alarme separate (două dintre ele în planul Pro), pentru că sunt trei fenomene separate, chiar dacă vin deseori împreună. Am scris pe larg despre ce se întâmplă cu cultura la +38 °C.

Dacă nu aveți irigații, valoarea e în altă parte

Pe o fermă neirigată nu putem adăuga niciun strop de apă. Ar fi necinstit să pretindem altceva.

Ce se poate face este să schimbați deciziile înainte să cheltuiți banii. Asta nu aduce înapoi recolta pierdută — reduce cheltuiala pusă pe ea:

  • triajul inputurilor — să nu puneți îngrășământ și fungicid pe o cultură deja compromisă. Pe 100 de hectare, o aplicare de fungicid pe care nu o mai faceți înseamnă câteva mii de euro care rămân în cont;
  • decizia de reînsămânțare, luată în interiorul ferestrei agronomice, nu după ce s-a închis;
  • momentul recoltei, împotriva ploilor de septembrie, care în datele noastre corelează negativ cu producția (între −0,25 și −0,5, după cum se construiește calculul): ploaia de la recoltat strică, nu ajută.

Cultura a doua nu intră pe această listă. Pe teren neirigat, sursele agronomice pe care le-am consultat o dau drept nesigură sau o recomandă doar cu irigare — despre soia semănată ca a doua cultură, de exemplu, Agrimedia (2016) scrie că este posibilă „numai în condiții de irigare”. De aceea, în calculul nostru, o a doua cultură pe o parcelă neirigată valorează zero; o socotim doar pe parcelele irigate.

Niciuna dintre acestea nu adaugă producție. Toate reduc cheltuiala pe o recoltă care oricum nu vine. Ca ordin de mărime: pe un hectar de porumb neirigat, calculul nostru de abonament estimează producția apărată prin decizii luate pe date la aproximativ 25 €/ha pe an; economiile din inputuri depind de fermă și nu le punem în cifră. Oricum le-am socoti, nu se apropie de 485 €/ha — pe teren neirigat, un an prost rămâne în cea mai mare parte o pierdere.

Unde nu merită. Spunem și asta

Un lucru pe care îl spunem deschis: am calculat și unde sistemul nu se justifică.

Modelul nostru regional refuză să pună preț pe apă în 10 din 41 de județe — Mureș, Sălaj, Sibiu, Cluj, Alba, Harghita, Bistrița-Năsăud, Satu Mare, Botoșani și Timiș. Motivul: acolo panta dintre ploaia de vară și recoltă nu este stabilă pe ambele jumătăți ale seriei, adică nu avem dovada că apa e ce limitează cultura.

Iar acolo unde modelul chiar pune un preț, uneori prețul spune același lucru cu alte cuvinte: în Maramureș valoarea estimată a apei de irigat este de 2 € pe hectar pe an, iar legătura dintre ploaie și recoltă este acolo aproape inexistentă. Nu am exclus județul — l-am calculat, și cifra vă spune singură că nu are rost.

La fel, la scară — dar aici cifra utilă nu este un prag în hectare. Nicio sursă oficială din România nu publică un cost standard de construcție pentru irigații, așa că orice prag ar fi construit pe o presupunere. Ce se poate spune este cât suportă apa: 1.148 €/ha în Tulcea, 287 €/ha în județul median — cu decontarea a până la jumătate din energia de irigat, schema aplicată pentru sezonul 2025 prin HG 368/2026 (cota exactă se stabilește prin ordin; am socotit-o la maxim); fără ea, 1.075 și 214 €/ha. Ofertele reale citate de presa agricolă pornesc de la 3.000 €/ha acolo unde există infrastructură și ajung la 6.000–7.000 €/ha unde nu există. Nici cel mai bun județ nu ajunge la jumătate din cea mai ieftină ofertă.

Pragurile acelea depind însă de cât costă instalația, așa că am calculat și cifra care nu depinde: cât își poate permite să coste o instalație, pe hectar, ca să se mai amortizeze la o mărime oarecare. În Tulcea plafonul este de 1.148 €/ha, în Constanța 1.013, în Teleorman 868. În județul median al României este de 287 €/ha (214 €/ha fără decontarea energiei) — mai puțin decât costă aspersoarele singure, înainte de pompă și conductă. Doar 2 din cele 31 de județe suportă o investiție de 1.000 €/ha; fără decontare, doar unul.

O fermă mică nu este un client de irigații, indiferent de județ. Pentru ea valoarea vine din decizii — fereastra de semănat, avertizarea timpurie, momentul lucrărilor — nu din apă.

Preferăm să vă spunem asta înainte, decât să ne întâlnim peste un an.

Ce înseamnă asta pentru o fermă

Prețul abonamentului depinde de culturi, de câte parcele sunt irigate, de tipul de sol, de relief și de numărul de parcele, așa că nu îl dăm aici ca medie: calculatorul nostru vi-l arată pe ferma dumneavoastră în câteva minute, iar plata anuală costă mai puțin decât cea lunară. Prețurile complete sunt aici.

Lângă preț, calculatorul pune estimarea noastră de producție apărată: între 15 și 40 €/ha pe an pe o parcelă neirigată și între 40 și 100 €/ha pe an pe una irigată cu planul Pro (28–70 €/ha cu Monitor), după cultură — calculată din coeficienții FAO-33 de sensibilitate la apă, producția medie din România și prețul UE, fără apa și energia economisite. Pe unele ferme prețul iese sub această estimare, pe altele peste; de aceea vi-l arătăm pe ferma dumneavoastră, nu ca medie. Cifra de la începutul articolului — 485 €/ha, unul din patru ani — este ce riscă ferma, nu ce economisește un sistem de senzori.

Nu promitem că un sistem de senzori oprește seceta. Nu o oprește nimic. Vă arătăm ce se întâmplă la rădăcină, de cele mai multe ori înainte să se vadă în plantă, prin senzori de umiditate montați în sol — ca într-un an ca 2007, 2012 sau 2024 să luați deciziile cu date, nu cu presimțiri.

Nu este o poliță care plătește pierderea. Este informația care vă lasă să decideți la timp.

Dacă vreți să vedeți ce ar fi însemnat anii aceștia pe parcelele dumneavoastră, scrieți-ne — vă spunem, pe județul și cultura dumneavoastră, ce arată datele și dacă merită sau nu.

Citiți și: producția de porumb la hectar — plafonul culturii față de media județeană, pe aceleași date.


Despre date. Producțiile provin din INSSE TEMPO, matricea AGR110A (41 de județe plus Municipiul București; analiza folosește cele 41 de județe, singurele cu serie de porumb suficient de lungă) și au fost verificate independent față de cifrele Comisiei Europene — până în 2024 se potrivesc în limita a 0,1–0,8% la porumb și grâu; pentru 2025, cifrele provizorii INSSE sunt cu 10–14% sub cele publicate acum de Eurostat. Datele meteo provin din înregistrările zilnice ale stațiilor ANM, 1996–2025, folosind cele 129 de stații sub 600 m altitudine — 1,4 milioane de zile-stație. Ploaia și zilele caniculare din tabelul 2024–2025 sunt medii pe județe ale stațiilor din fiecare județ; zilele caniculare sunt numărate pe întregul an, iar „recolta față de normal” este media pe cele 41 de județe a raportului dintre producția anului și mediana proprie a județului pe 29 de ani — aceeași definiție a normalului ca în restul articolului. Suprafețele irigate provin din INSSE AGR102A. Prețul folosit este de 201 €/tonă, iar energia la 0,14 €/kWh. Valoarea apei este calculată pentru o udare de 60 mm în fereastra iunie–iulie — doza la care sunt derivate și testate estimările noastre pe județe, aproximativ o abatere standard a variației naturale a ploii din acea fereastră. Fiecare estimare județeană a trecut un test de stabilitate pe două jumătăți ale seriei; cele 10 care nu l-au trecut nu sunt folosite. Plafonul de investiție pe hectar este renta anuală pe care o suportă marja măsurată, la 15 ani și 5% cost al capitalului, și nu presupune niciun preț de construcție. Marja presupune decontarea maximă, de 50% din energia de irigat, prevăzută pentru sezonul 2025 de HG 368/2026 („până la 50%”, cota exactă se stabilește prin ordin); fără decontare, plafonul median coboară de la 287 la 214 €/ha, iar cel din Tulcea de la 1.148 la 1.075 €/ha. Imaginea de deschidere este o ilustrație generată cu AI. Nu publicăm praguri în hectare: ar cere un cost de construcție pe care nicio sursă oficială românească nu îl publică. Ofertele citate provin din Ziarul Financiar, noiembrie 2022.